vineri, 7 septembrie 2012

1812-2012, două secole de la răpirea Basarabiei. Monument ridicat pentru eliberatorul ei, Ion Antonescu.

Calvarul Basarabiei a început acum 200 de ani. În mai 1812, reprezentanţii corupţi ai Imperiului Otoman au cedat Rusiei ţariste partea de est a Moldovei. Tratativele au avut loc sub ameninţarea unei noi campanii a împăratului francez Napoleon Bonaparte, de care se temeau emisarii ruşi. La început, reprezentanţii ţarului aveau mandat să ceară cedarea ambelor principate româneşti, Moldova şi Valahia, iar Dunărea ar fi urmat să fie graniţa dintre cele două imperii.
Pe măsură ce ameninţarea franceză la adresa Rusiei creştea, emisarii ţarişti îşi diminuau pretenţii. Primul pas a fost să ceară doar cedarea Moldovei, apoi au cerut Moldova până la Siret. În cele din urmă, după negocieri intense, graniţa a fost stabilită pe Prut. Însă, dacă diplomaţii otomani nu ar fi fost corupţi de către Rusia, graniţa ar fi putut să rămână pe Nistru, deoarece ţarul nu-şi permitea să se afle în război şi cu Imperiul Otoman, şi cu Imperiul Francez. Aceste lucruri sunt binecunoscute, la fel cum este binecunoscut şi calvarul Basarabiei. Însă cercetări ale unor istorici occidentali arată că anexarea Basarabiei a fost intens pregătită de autorităţile ţariste.
Tratatul dintre ruși și  turci s-a încheiat pe 12 mai 1812 la București, Hanul lui Manuc. Basarabia s-a unit cu România Mică în 1918, a fost reocupată, de data aceasta de sovietici, în 1940 și eliberată temporar de către  Ion Antonescu în perioada 1941-1944.

Monumentul a fost ridicat în curtea casei profesorului de istorie Gică Manole din comuna Tătărășeni, județul Botoșani, nu într-un loc public, datorită prevederilor   Legii 107/2006, care pedepsește  negarea Holocaustului și comemorarea celor care au fost declarați criminali de război.

3 comments:

gheo spunea...

Domnule profesor, sunteti un "om mare" chiar daca ... "in umbra maresalului antonescu", putini au avut si au curajul sa faca acest lucru, in anul 1989 - octombrie-noiembrie - in timp ce eram detasat la un curs in bucuresti, seful grupei, ofiter al unitatii "cursante", printre altele, la o discutie pe teme "generale", ne-a spus ca, se discuta pentru inceput mai pe "ocolite" - in 1989 in plin regim comunist inca - despre reabilitarea maresalului si "situatia" basarabiei, din pacate, istoria regimului comunist dupa noiembrie 1989 a fost ... scurta, maresalul antonescu, poate ca a avut pacatele lui ca orice conducator de stat, pentru acestea trebuie poate "pus la zid" la "figurat" desigur insa, daca il punem in balanta cu actuala clasa politica, ... actuala clasa politica ... sunt in adevaratul sens al cuvantului ... "tradatori de tara", analizati parcursul ultimilor 22 de ani si, ... contraziceti-ma daca ... aveti cum si cu ce !!!, pe "el" l-am impuscat impinsi pe la spate de rusi pentruca a avut curajul sa "aduca tarii basarabia", la astia de astazi ... nu le facem nimic, ii platim inca gras pentru a duce romania la dezastru ...

micutzul spunea...

Daca afla departamentul de stat despre ce au facut acesti doi adevarati romani face apoplexie. Adica eu vorbesc despre cel care a luptat si murit cu onoare si demnitate pentru romanii care l/au tradat si despre cel care i/a dedicat primului un omagiu sculptat.
Cinste lor si rusine celorlalti.

Anonim spunea...

eu sunt un nimeni dar sustin in continuare:
Maresalul Antonescu in conditiile politice ,economice si militare ale acelor "vremi" a fost cel mai patriot si pragmatic politician si militar,repet tinand cont de situatia politico-militara de la momentul respectiv.....in rest sunt vorbe fara acoperire.
Va rog sa revedeti situatia acelor ani si ce optiuni avea Maresalul Antonescu,A actionat cel mai bine in situatia data.....restul.....maniu,regele mihai,etc....niste nulitati absolute