Viorica Stoica, pretendentă la șefia PICCJ și DNA, revoluționează statutul procurorilor; vrea independența reală și răspunderea lor materială

Foto; Gandul

Viorica Stoica a dezvaluit, intr-un interviu acordat in exclusivitate site-ului Lumeajustitiei.ro, o parte din  proiectul de management pe care il va depune la Ministerul Justitiei pana in data de 15 octombrie 2012 in cadrul procedurii de evaluare de la nivelul comisiei instituite de ministrul Mona Pivniceru. 

In situatia in care veti fi numita pentru functia de procuror general al PICCJ sau procuror sef al DNA, aveti in vedere vreo modificare ce tine de statutul procurorului?

Doresc independenta reala a procurorului. Pentru aceasta trebuie regandita sintagma „subordonare ierarhica” impreuna cu specialistii, cu Asociatia Procurorilor si cu factorul legislativ. Din punctul meu de vedere independenta profesionala a procurorului ar trebui sa arate astfel: magistratul gestioneaza efectiv cauza penala si comunica direct solutia dispusa partilor interesate care pot formula plangere impotriva acesteia. Pentru a oferi cu adevarat substanta articolelor 278 si 278 indice 1 Cod procedura penala, eu cred ca procurorul ierarhic superior ar trebui sa ia cunostinta de actele si lucrarile cauzei penale ce a fost avuta spre solutionare, abia in momentul sesizarii de catre partile interesate. De aici incolo, procurorul ierarhic se poate pronunta numai asupra legalitatii, nu si a temeiniciei solutiei dispuse de procuror. Daca constata incalcari ale legii, procurorul-sef o poate infirma, daca nu, asupra cauzei urmeaza a se pronunta magistratul judecator, pentru a se exercita astfel controlul judecatoresc asupra actelor procurorului. Aici as introduce posibilitatea procurorului de a formula plangere la instanta de judecata impotriva actului de infirmare, dandu-i astfel deplina libertate in gestionarea parcursului cauzei aflate pe rolul parchetului, in egala masura cu procurorul ierarhic superior.

Nu credeti ca modificarea pe care ati vrea sa o faceti in statut ar da o prea mare independenta procurorului, egala cu a judecatorului?

Ba da. In schimb, ca o contramasura echilibrata la libertatea de actiune a procurorului, as introduce raspunderea materiala obligatorie. Astfel, daca instanta de judecata, dupa parcurgerea tuturor etapelor jurisdictionale, il achita pe inculpat sau infirma solutia de neurmarire si restituie cauza la parchet constatand lipsa de eficienta a activitatii desfasurate de procuror, necunoasterea legii sau aplicarea necorespunzatoare a dispozitiilor legale, procurorul va trebui sa raspunda material. La magistrati, raspunderea este personala, adica procurorul sef nu raspunde in solidar cu procurorul subordonat ierarhic. Prin urmare, ai libertate deplina in exercitarea activitatii de urmarire penala sau supraveghere a cercetarilor penale, va trebui sa si raspunzi pentru actele si faptele tale.Nu sunt de acord sa platim toti, din bugetul comun, pentru greselile unora care continua sa profeseze.

Pana la urma, lamuriti-ne care este rolul procurorului in dreptul romanesc: acela de a acuza si doar atata? Sau vorbim si de alte elemente?

Asa cum v-am mai spus, trebuie sa terminam cu doua marote, induse de-a lungul timpului, si anume: Procurorul este doar acuzator – FALS; el are un rol esential in procesul penal: „trebuie sa adune probe, atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului”, in vederea aflarii adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, conform art. 202 C.p.p; Inculpatul trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia la instanta – FALS; Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata (art.65 C.p.p). Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, intrucat el beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie (art.66 C.p.p). Aceasta este substanta „prezumtiei de nevinovatie”, principiul fundamental al dreptului penal romanesc.

Daca veti ajunge procuror general, ce le transmiteti politicienilor?

Politicienilor le transmit un singur lucru: indiferent de culoarea politica, daca au gresit vor suporta rigorile legii, pentru ca toti suntem egali in fata ei.

Si daca din aceasta categorie fac parte si presedintele Romaniei, premierul, presedintii Camerelor Palamentului sau alti demnitari, tot acelasi lucru le-ati spune? Nu ati avea retineri?

Repet, indiferent ca este vorba de domnul Basescu, de domnul Ponta, de domnul Antonescu sau de alti demnitari, sau de oricine ar veni in locul lor, toti sunt egali in fata legii, deci daca au gresit, raspund pentru faptele lor. Nu imi este frica decat de Dumnezeu!