Torționarii de torționari

Cristian Delcea
Torţionarul de care aveam nevoie

"Aveam nevoie de Alexandru Vişinescu pentru a ne deturna laşităţile înspre el. Dar să ştiţi că sistemul de represiune din anii ‘50-‘60 este al nostru, al părinţilor şi al bunicilor noştri. Vreţi poveşti cu bunici? Să vă spun una.

 Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a fost într-o zi în vizită la redacţia „Adevărul”. Printre altele a spus un lucru foarte adevărat şi de ţinut minte: „Fraţilor, dacă pun căciula acum, pe stradă, pe zece oameni cu vârsta de peste 55 de ani, şase-şapte au fost colaboratori ai Securităţii”.

Da, au fost colaboratori ai Securităţii. Au turnat din convingere sau din invidie. De frică sau dragul avantajelor. Şi-au pus casele la dispoziţie. Au dat mici informaţii, au fost turnători de bine (mă amuz de câte ori aud chestia asta: “turnători de bine”. Să ştiţi că orice informaţie de bine pe care aţi dat-o despre cineva se poate transforma în ceva rău. Aşa e cu informaţiile astea).

Sunt părinţii şi bunicii noştri. E reţeaua naţională de informaţii şi informatori. Sunt ăia care vă aduceau ciocolată Toblerone acum 25 de ani. Sunt oamenii ăia cumsecade care, când n-am avut loc de muncă, au vorbit cu cineva care cunoştea pe cineva undeva.

Şi brusc, tot veninul din reţeaua asta se scurge într-un singur om: el a fost răul, l-a omorât pe Mihalache, a bătut femei la Mislea. Şi acum, al dracu’ moş, dă cu pumnul după ziarişti, pe stradă. Ăsta e un câine! Ăsta e teroarea securităţii şi a comunismului! Aveam nevoie de omul ăsta în carne şi oase. Să ştim că-l găsim la restaurant lângă Sala Palatului şi să dăm cu pietre în el."

........

"Şi acum, o observaţie despre noi, cei tineri şi open-minded. Suntem la fel de slugarnici şi duplicitari ca ăia din anii ’50 care n-aveau convingeri politice, dar băteau la comandă. Uitaţi-vă la atitudinea reporterilor în faţa lui Vişinescu. Atitudinea “fă-te frate cu dracul până treci puntea” gen. Fă-te frate cu dracul până ajungi la Vişinescu în casă şi poţi să titrezi “Interviu-document cu bestia”. Zâmbeşte-i, aprobă-l, dă din cap, începe întrebările cu formula “cum bine spuneaţi şi dumneavoastră…”. Un reporter de la RTV, după ce constată nevinovăţia lui Vişinescu, îl întreabă retoric: “Şi acum…. realmente vă ofticaţi, nu-i aşa?”. Aşa lucra şi Securitatea în beciuri. După ce făceai cunoştinţă cu torţionarul rău care te bătea până leşinai, venea torţionarul cel bun care-ţi spunea: „Hai, mă, vorbeşte! Cu cine ai mai uneltit? Spune, măi, frate, că te omoară ăştia aici şi e păcat de copiii tăi”. O tânără ziaristă de la Antena 3 s-a plimbat cu Vişinescu prin Cişmigiu jucând rolul de „nepoata preferată” până l-a convins să-i acorde un interviu. Şi toate astea ca să poată Dana Grecu să comenteze, seara, interviul şi să se indigneze de această nedreptate a istoriei recente: „Torţionarul mănâncă la restaurant!”.

Citeste mai mult: adev.ro/mrdhey